M-am trezit dimineaţă cu gândul că trebuie să vă destăinui ceva foarte important: Hans Christian Andersen a trecut şi prin părţile noastre. Se întâmpla în 1840. Domnitor al Valahiei era Alexandru D. Ghica (înainte de căimăcămie), aşezat în scaun printr-o înţelegere ruso-turcă.
Andersen venea cu un vapor de la Constantinopol – povestea întregului său periplu o găsiţi în ”Memoriile de călătorie în Grecia, Orient şi ţările dunărene” (”Bazarul unui poet”, Editura Univers, 2000. Traducere, prefaţă şi note de Grete Tartler).
Am transcris întregul pasaj, precum copiştii din Evul Mediu, ca să vă dăruiesc şi eu ceva – un motiv de reflecţie.
”Constanţa îmbie cu un ţărm jos, ale cărui coaste sunt pline de cochilii. Nu se vedea nici copac, nici tufiş. Doar câteva colibe fără ferestre, cu streşini plecate către pământ, încercuite de un gard de piatră. Un steag flutura în vânt, un grup de femei acoperite de văluri se holba la sosirea noastră.
mai mult :
