O tânără care a fost adoptată de o familie din Danemarca, la vârsta de 3 ani, își caută disperată părinții biologici, ambii originari din județul Vaslui, precum și cei 15 frați, despre care știe că erau în România, în momentul adopției.
Ionela Țonea, acum în vârstă de 26 de ani, a fost dusă la orfelinatul din Babadag, imediat ce s-a născut (1992). De acolo a fost luată, în 1995, de familia daneză, ”familia mea minunată”, după cum o caracterizează tânăra.
Cu toate că a avut o copilărie fericită, Ionela este foarte dornică să-i întâlnească pe cei care i-au dat viață, dar și pe frații și surorile ei. Tot ce știe despre părinții biologici este că tatăl este din comuna Vutcani, îl cheamă Ion Țonea și are 69 de ani. Despre mamă, fata spune că este din comuna Costești, o cheamă Dorina Dudău și este în vârstă de 68 de ani.
Recent, Ionela a postat pe grupul ”The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” un mesaj în care și-a detaliat întreaga poveste și în care cere ajutorul:
”Am fost adoptată în Danemarca în 1995. Numele meu românesc era ȚONEA IONELA, născută pe 17 Iulie 1992, în TULCEA. Îmi caut tatăl biologic, ȚONEA ION, în vârstă de 69 de ani, originar din Vutcani, județul Vaslui, și mama biologică, DUDĂU DORINA, în vârstă de 68 de ani, din Costești, județul Vaslui.
Dintr-o primă relație, mama a avut 14 copii, dintre care 7 erau căsătoriți în momentul adopției mele. Frații mei vitregi au rămas în grija tatălui lor biologic, Catană Gheorghe, cu excepția unei fete. Nu este clar, din documentele adopției mele, dacă această fată a fost și ea adoptată sau a trăit cu Dorina. Din relația cu tatăl meu, mama a avut alți doi copii, inclusiv eu. La scurt timp după naștere am fost dusă la orfelinatul BABADAG. De aici am fost ulterior adoptată de familia mea daneză minunată. Sper din suflet să îmi găsesc părinții biologici și toți frații. Ar fi minunat să știu ce au mai făcut în toți acești ani și cum sunt cu toții. Vă rog, dați SHARE postării mele în întreaga Românie și ajutați-mă să-mi găsesc familia mea mare românească”.
