„Subapreciată și nesusținută” în România, violonista Mihaela Oprea strălucește în Danemarca: „Am o durere specială în suflet când interpretez Balada lui Ciprian Porumbescu. A fost favorita absolută a mamei mele…”

Foto: Mihaela Oprea, arhiva personală

„…atunci, în pragul ultimului an de Conservator, anul V, am hotărât, poate inconștient, că voi profita de șansa ce mi se va oferi. Până la urmă poate a fost mâna destinului că am ajuns în patria povestitorului meu preferat din copilărie, autorul Rățuștei cele urâte. Pentru că, deși subliniau cu toții că am un talent deosebit, se grăbeau să sugereze că locul meu ar fi poate în altă parte… Îmi doresc foarte mult ca muzica mea să-i poată impresiona și pe experți, dar și pe oamenii care n-au pus vreodată piciorul într-o sală de concerte de muzică clasică”.

Mihaela e unul dintre muzicieni români care face o carieră frumoasă departe de casă. A plecat în 1998 și oricât de bine ar duce-o în Danemarca, acolo unde e o violonistă de excepție, concertmaistru reputat și un profesor iubit, nu s-a împăcat de tot cu gândul că țara ei nu a știut să o păstreze acasă. România nu știe nici acum, dar cei mai talentați puști din conservatoarele noastre de-abia așteaptă să plece.

Cum reacționează publicul danez la muzica românească? Cum sună pentru ei? Cum simțiți sala când cântați muzica de acasă?

Extraordinar! Simt că am un deosebit succes interpretând piesele pe care sufletul meu le cunoaște cel mai bine. De la Hora Staccato și până la superba baladă a lui Porumbescu, în majoritatea reacțiilor publicul meu îmi confirm că această muzica le vorbește sufletelor, iar eu o fac să ajungă acolo prin interpretarea a mea. Poate cel mai mare admirator este copilașul meu de 11 ani, Christian, care își ia foarte în serios pasiunea pentru balet, și a cărui piesă absolut favorită este „Impromptu-ul concertant” de George Enescu.

mai mult la :  republica.ro