Scrisorile (ne)imigrantului român… Din Danemarca cu dragoste. Un gust cu care te obişnuieşti

Coborâm cu doi paşi mai la sud de Norvegia. În Danemarca, de unde nu povestim nimic despre Hamlet, dar vorbim despre orice altceva!

Poate vi se pare ciudat titlul, dar există o explicaţie. Când eram copil, ştiam că ciupercile sunt roşii cu buline albe, grăsuţe şi simpatice. Am avut un oarecare şoc să descopăr mai târziu în viaţă că ciuperca, deşi poate fi grăsuţă şi draguţă, nu este roşie cu buline albe. Când am gustat ciuperca champignon, gustul şi consistenţa mi s-au părut oarecum nepotrivite. Au durat ani de zile de gustat din diverse feluri de mâncare cu ciuperci – champignon sau alte soiuri, culese din pădure după ploaie, pentru a spune undeva în jurul a 20 de ani: „Îmi plac ciupercile”.

Aşa şi Danemarca. În momentul în care am ajuns aici, tot ce ştiam despre ţara asta era că are vreme umedă şi rece. Detalii concrete despre cum funcţionează, cum sunt priviţi străinii, cum te poţi „învârti” pe aici nu aveam. Sau, mai bine zis, am fost echipată cu propaganda oficială de pe site-urile pentru imigrare.

Nu ştiu dacă experienţa mea a fost una norocoasă sau nu, cert este că am avut nevoie de circa doi ani pentru ajunge să spun că aş dori să ramân aici pentru o perioadă mai lungă. Cu siguranţă, evenimentele din viaţa personală au avut un impact major asupra deciziei şi în lipsa lor nu aş mai fi aici, dar sunt câteva aspecte care ar fi făcut cel puţin dificilă o decizie de a pleca.

mai mult : Scrisorile (ne)imigrantului român… Din Danemarca cu dragoste. Un gust cu care te obişnuieşti